REAL si IREAL

Razele soarelui strabat camera si i-se aseaza pe fata. De obicei seara avea obiceiul sa traga jaluzele pt a impiedica razele diminetii. De data aceasta se pare ca omise acest lucru si se simtea nevoit sa se trezeasca, isi simtea trupul greoi si se gandea “poate ca daca as mai fi lenevit mi-ar fi fost mai usor” se misca prin casa cu miscari robotice, se gandea “poate putina inviorare …. Neeea, nu are rost, as obosi prea de dimineata” se aseja pe un colt al patului cauta telecomanda pe care niciodata nu o putea gasi si deschise TV-ul, incerca sa se concentreze la ultimele stiri dar renuntase si mutase pe un program muzical. Iesise in balcon, vrand sa traga o privire spre forfota din strada dar nici asta nu il multumi “mult zgomot pentru nimic”

Intr-un final decise ca este timpul pt trezire, ajunse la baie, parea indecis, “calda sau rece?” “calda, o inviorare lenta dar placuta” cand primii stropi ii atinsesera fata…

- Era nevoie sa te trezesti atat de devreme? Nu te stiam matinal

- Poftim?

- N-are rost, deja te-ai trezit.

- Ah, tu erai?

- Asteptai pe altcineva?

- Stii bine ca nu am pe cine.

- Defapt ce ma mai mir? N-ai avut niciodata.

- Uite ce! Vreau o dimineata linistita

- Si pana acum ai avut dimineti zbuciumate? Toate au fost la fel, iti cunosc fiecare miscare, fiecare pas, mereu spui “azi va fi altceva” si? In fiecare seara constati ca nu a fost decat o alta zi mohorata. Te-ai uitat afara? Zbucium, veselie, tristete, se traieste, se moare, dragoste si orgoliu, uneori te intrebi daca aia de afara nu sunt intorsi cu cheita.

Il lasa sa vorbeasca si in timpul asta isi prepara micul dejun

- Pofta buna!

- Multumesc!

- Tu ma asculti macar? Ai incercat vreodata sa afli si parerea mea…. Ia stai! Ce e asta? Cafea? Tie nu iti place gustul de cafea. E amarui.

- Da! Cafea cu ciocolata. Mi-sa spus ca ar fi delicioasa si vreau sa incerc.

- Cine poate amesteca amaruiul cafelei cu dulcele ciocolatei? Si ma rog, tot amarul predomina

- Ai terminat? Vreau sa mananc

- Da si dupa aceea? Te vei inchide intre patru pereti. Te rog, ridica-te si uita-te in oglinda si spune-mi ce vezi?

- N-are rost, aceeasi imagine agasanta, crezi ca daca ma ridic si ma uit se va schimba? Sti bine ca nu am ce vedea.

- Ma bucur ca in sfarsit realizezi ca nu se schimba nimic, si ma intreb vei ma sta mult in starea asta?

- Atat cat voi considera. Si te rog inceteaza! Imi ceri sa ies in strada, ce crezi ca voi rezolva cu asta? Crezi ca lumea va sta in loc, sau ca baiatul cu chitara de la colt va inceta sa isi cante repertoriul? Sau ca florareasa imi va da “buna ziua!”? Nu insemn nimic pt nimeni si asta nu se va schimba prea curand. Imi ceri sa imi fac vise…cui crezi ca ii va pasa? Tie da, pentru ca prin vise traiesti.

- Am inteles, doresti sa dispar, daca asta doresti, atunci Ramas Bun!

In casa nu se mai auzea decat muzica venita de la televizor. Rasufla usurat “in sfarsit, liniste”. Isi bause cafeaua cu ciocolata, “Nu a avut dreptate, ciocolata o indulceste”. Ziua trecuse fara ca nimeni sa il deranjeze, aproape ca dormise toata ziua, seara realiza ca linistea este apasatoare. Arunca un ochi pe geam si observa ca incepu sa picure, “a inceput sa ploua, unde o umbla?”

Isi trase haina pe el si iesi in strada, lumea il privi ciudat, “ce naiba au toti? Poate ca sunt ciufulit” dar fata lui semana a unui om speriat. Alerga pe strazi ore intregi si nu isi daduse seama ca noaptea isi incepu agonia in urma luptei cu soarele. Renunta la cautare si decise sa o ia prin parcul din apropierea casei. Cu capul in pamant, numarandu-si pasi, parea ca nu ii mai pasa de nimic. Deodata simti ca cineva il bate pe umar.

- Cautati pe cineva? ii spuse zambind

- Iti arde de ras? Toata noaptea te-am cautat, unde ai fost?

- Uite aici, pe banca asta, am stat si i-am pazit.

- Pe cine naiba ai pazit?

- Uita-te acolo pe banca aceea, ii vezi?

- Vad, au stat in ploaie, toata noaptea?

- Crezi ca le-a pasat de ploaie? Pt ei nu a plouat.

- De ce? Nu inteleg, cine i-a ferit de ploaie?

- Visele tale nu m-au invatat sa iti raspund la asta.