PILOTII ORBI

Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.

Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.

Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.

Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.

Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.

Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.

Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]

Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia . Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!

Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându- le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.

Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.

Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.

Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.

Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.

Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.

…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.

Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n- are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…

Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.

RAPORTUL ARMAGHEDON

PARTEA a-IIa
Dosarul -Sorin Ovidiu Vântu-

Afacerile necurate ale lui Sorin Ovidiu Vantu au inceput cu vechile certificate de proprietate, reintroduse in circuit cu sprijinul PDSR. Gelsor a deturnat de la FNI aproape o suta de milioane de dolari. Cheia banilor FNI trebuie cautata la banca lui Vacaroiu. Grupul Vantu a luat de la FNI cat o transa de la FMI. Vantu a detinut la societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA 75.406.260 actiuni (81,8% din capitalul social). Aceste actiuni le-a cesionat in 17 decembrie 1999 fondului de investitii Gelsor, al carui presedinte era Vlad Soare, primind in schimb 450 miliarde lei. Milioanele date de BANCOREX si Banca Agricola pe actiuni Gelsor sunt in corelatie directa cu banca lui Vacaroiu (BID), Banca de Scont, Gelsor si FNI.

A iesit la iveala sentinta penala nr. 570/14.09.1981 a Tribunalului Judetean Neamt prin care SOV (pe atunci contabil la intreprinderea comerciala de stat pentru marfuri alimentare si alimentatie publica Roman) era condamnat la 5 ani si 10 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la delapidare, distrugere de inscrisuri, fals intelectual si uz de fals. Judecatorii au remarcat la Vantu inca din 1981 "staruinta pentru realizarea activitatilor ilicite". Ulterior, ajuns "mare om de afaceri", a declarat ca n-a incalcat decat legea circulatiei.

Banii luati de SOV de la FNI, prin interpusi, au capatat caracteristicile unui credit intern interzis de lege. In conditiile in care rascumpararile de unitati de fond au fost facute de terte persoane si, ulterior, sumele au fost virate in contul lui SOV, fara a exista un document care sa ateste obligatia de virare, suma de 131 miliarde de lei, cu care Vantu a participat la capitalul BID, este ilegala.

"Bidoanele" lui SOV - modul in care banii au devenit mai albi. Echipa de spalatori: Sorin Ovidiu Vantu, Calin Mailat, Cora Dana Popa, Jana Patrasca, Ana Maria Gabor, Carmen Popa, Roberta Lilica Dragomir, Cristina Carmen Nitu, Sorin Freciu. Ancheta Politiei si Parchetului a fost inlesnita de sesizarea BNR din 27.09.2000 care a descoperit ca 131 miliarde de lei (din cele 180 miliarde de lei care au constituit capitalul social pentru crearea BID) provin dintr-un credit intern.

Schema "aspiratorul" debuteaza cu o duzina de "investitori" care au fost folositi de SOV in activitarea de purificare de bani. Sumele proveneau din rascumpararea unitatilor de fond FNI.

BRS este rezerva de cash a lui SOV. Printre actionarii bancii lui Vantu: SOV, Gheorghe Fulga, seful SIE, Alexandru Ionas, seful SECI Romania, Constantin Teculescu - presedintele CEC - Mihai Fercala - presedintele SIF Transilvania. Banca Romana de Scont este fosta Banca ASTRA din Brasov preluata de Gelsor SA in 1998. In toamna anului 2000, SIF Transilvania si SIF Oltenia plus ceilalti actionari ai bancii au vrut sa preia pachetul majoritar detinut de Gelsor, dar tranzactia a cazut. Incepand cu 11 decembrie 2001, BNR a instituit regimul special de decontare a transferurilor de fonduri la BRS.

"Rostogolirile" au generat marea ciordeala de la BRS-ul lui SOV. Credite fictive prin firme "moarte" de la o companie la alta. Schema era simpla: presedintele BRS, Teodor Nicolaescu, si SOV umblau ilegal in conturile clientilor, introduceau sume mari de bani, deci creditau conturile, apoi tot ei scoteau banii. Mai toate creditele pe care le-a acordat BRS s-au dus in firme fictive. Practic, la BRS gaurile negre au fost mutate dintr-un loc in altul. BNR a decis ca, incepand cu 3 ianuarie 2000, sa introduca administrarea speciala la BRS.

Dupa ce a dat lovitura cu FNI si FNA, Vantu s-a orientat spre locuri unde mai existau bani de la stat: ASTRA, SIF-urile. ASTRA a scos bani din bancile solide si a depus 8 milioane dolari la SOV-BRS garantand afacerea "Cuartul". Directorul "Cuartul", Costel Alic, membru PSD, trebuia sa returneze, in august 2001, 50 miliarde de lei. Bomba explodeaza cand apare adresa prin care ALIC cerea ASTREI sa se reesaloneze creditul "conform noului contract incheiat cu BRS" pe o perioada de inca cinci ani. BRS a incheiat contractul fara sa-l intrebe pe garant, respectiv ASTRA. Banii ASTREI au disparut si in buzunarele lui Vantu. Din 4,5 milioane de dolari, Astra nu mai are decat 500.000 de dolari.

Pusculita SOV Gelsor - cheagul SOV Gelsor - a fost inaugurata de cativa dintre bunii prieteni ai lui Vantu din PDSR. Numai FPP II Moldova a emis in 1996 bilete la ordin in favoarea Gelsor in valoare de 3,3 milioane dolari. Pagubele totale cauzate BANCOREX de FPP II Moldova si SOV-urile lui Vantu s-au ridicat in final la 30 de milioane de dolari.

Vlad Soare, chiar inainte de a pleca de la BANCOREX, a aprobat pentru Vantu o emisiune de obligatiuni de 50 de miliarde de lei. O suma identica tot pentru obligatiuni SOV Invest a fost aprobata si de Banca Agricola impotriva avizului de supraveghere bancar. AVAB a facut plangere penala la Parchet dezvaluind ilegalitatile. A doua zi, Vantu a virat 80 de miliarde in contul AVAB. Acelasi Vantu l-a angajat pe Vlad Soare, oferindu-i un salariu astronomic.

Cel putin de 30 de fosti parlamentari, majoritatea de la PDSR, au fost cumparati de Vantu. Asa se explica votul din Camerele reunite, pentru aprobarea survolului avioanelor NATO spre Iugoslavia. Inca de pe atunci s-a comentat, de catre parlamentarii care il cunosteau pe Sorin Ovidiu Vantu, ca este periculos daca, intr-o problema atat de grava, ce tine si de viitorul Romaniei in NATO, s-a apelat la un mafiot.

Cand si-a dat seama ca s-au strans suficienti bani in FNI, Vantu l-a mituit cu cateva sute de mii de dolari pe Ion Angelescu, presedintele CENTROCOOP, pentru a accepta sa cumpere pe bani grei 51% din actiunile FNI. Cand si-a dat seama ca FNI si FNA sunt pe duca, Vantu a infiintat ilegal Fondul GELSOR in valuta. Fondul nu a obtinut aprobarea BNR.

Vantu a cumparat cu 800000 de dolari vila fostului primsecretar din Bacau. In padurea Otopeni, SOV si-a construit o adevarata fortareata in stil columbian, in valoare de patru milioane de dolari. Palatul din str. Paris valoreaza 3 milioane de dolari.

In Valea Jiului exista 2 firme fantoma ale lui SOV: Terra Line si Terra Voice.

Dupa declansarea scandalului FNI, imperiul Gelsor si-a mutat flotila de nave din Portul Tulcea. Cele sapte nave, in valoare de cateva zeci de miliarde lei, au fost trimise pe Bratul Sf. Gheorghe al Dunarii.

Gelsor s-a infiltrat in turismul Deltei prin intermediul firmei ATBAD, al carui pachet majoritar l-a obtinut prin tertipuri de la defuncta Credit Bank, dupa care SOV a cumparat numeroase nave de lux si pontoane (din banii de la FNI). A preluat si pachetul majoritar de la Deltarom Tulcea cu ridicola suma de 2 miliarde de lei, punand astfel mana pe hotelurile "Lebada" din Crisan, "Sulina" din Sulina si "Salcia" din Maliuc, precum si pe tabara de tineret "Rosu" care apartinea BTT. Toate hotelurile au fost inchise, chipurile pentru modernizare, lasand Delta fara nici un hotel.

Banca lui Vacaroiu a falimentat FNI. Vantu a recunoscut ca a luat bani de la FNI pentru BID. La 29 octombrie 1999, Vacaroiu se lauda la Pitesti ca prin februarie 2000, noua banca va fi deschisa: "Va fi unicat pe piata financiara romaneasca". Argumentul sau suprem: unul dintre principalii actionari va fi patronul grupului Gelsor, Sorin Vantu. Cu numai cateva luni inainte de aceasta declaratie, Vacaroiu semnase contractul cu SOV pe 6 iunie 1999, prin care accepta sa fie platit ca "specialist" cu 10,8 miliarde lei (peste 700.000 de dolari).

Doua duzini de functionari GELSOR s-au prezentat pe 17 decembrie 1999 la Banca Internationala a Religiilor pentru a cumpara cate un milion de actiuni, in total 20 de milioane de actiuni la valoarea de 10.000 de lei bucata. Ulterior, cand au fost somati pentru a pregati banii, acestia au dat din colt in colt: "Trebuie sa vorbim cu dl Sorin Vantu. El e cu banii". Milioane de dolari soseau cu viteza cosmica de la BANCOREX pe adresa lui Vantu, cu garantii SIF Moldova: 800.000 de dolari - 13 iunie 1996; 900.000 dolari - 14 iunie 1996; 655.000 dolari - 24 iunie 1996, 500.000 dolari - 12 octombrie 1996; 650.000 dolari - 13 octombrie 1996.

Intr-un interviu, Vantu recunoaste cu tupeu: "FNI a functionat ca un Caritas", adaugand, tot cu tupeu: "Da, da, banii care s-au pierdut s-au dus in buzunarul cuiva"

SOV controleaza "doi si-un sfert" - UM 0962. Relatia este extrem de importanta pentru acoperirea hotiilor de tip FNI, BRS si BID, ofiterii din IGP desemnati sa ancheteze afacerile lui SOV fiind la cheremul colonelului Traian Marinescu - adjunct al comandantului 0962.

Pe 29 octombrie 1999 a demarat prin societatea de asigurare "Metropol" o inginerie de spalare "legala" a banilor. SOV cumpara 970.929 actiuni cu un leu, subscrie la majorarea capitalului social cu 2.607.725.000 lei. Incheie la aceeasi data un contract de finantare in valoare de 12.392.275.000 lei. In mai 2000 retrocedeaza catre actionarii cedenti cele 970.929 actiuni la valoarea lor nominala de 25.000 lei pe actiune. "Profitul" obtinut prin revanzare: 9.272.248.054 lei.

SOV l-a sponsorizat pe Ion Iliescu cu 300 de milioane de lei pentru campania electorala din 2000. Banii au fost virati Fundatiei Romane pentru Republica si Democratie, unde presedinte era chiar Ion Iliescu. Prin FINECO ("vehicul" pentru BID), SOV l-a avut principal partener pe Nicolae Vacaroiu.

Legatura sefilor SRI si SIE, Radu Timofte si Gheorghe Fulga, cu SOV a fost recunoscuta public de Vantu si este deocamdata ignorata de CSAT.

Cele 32 de firme la care SOV este actionar (majoritar sau numai in participatie) sunt urmatoarele: Gelsor SA, Grupul Gelsor SA, BRS, BID, ADAS Asigurare si Reasigurare, Academia Catavencu, Curentul SA, OMNIASIG SA, Societatea de leasing GELSOR SA, Gelsor ASSETS Management SA, Gelsor NETWORK SA, Gelsor Consulting SA, Vantu Sorin Ovidiu Company, Editura Ion Cristoiu SA, INSOMAR SA, IMOLA NETWORK SA, TERRA LINE SRL, TERA VOICE SRL, SS INVEST SRL, COL TRONIX EUROPE SA, COMTERA SRL, Financiarul Press SRL, Delta Miraj SRL, Imola SA, Institutul de Economie si Afaceri SA, Logic Telecom SA, Lumea Magazin SA, TERACROSS 2000 SRL Covasna, TWO For One SA, G-TV SA, Romcapital Invest SA, Romanian News SRL.

SOV a comandat asasinate. Lista contine urmatoarele nume: Catalin Harnagea, Dan Andronic, Dan Fischer, Costel Bobic, Petre Mihai Bacanu. El a decis lichidarea fizica a persoanelor pe care le considera "vinovate" de dezvaluirile din presa legate de FNI.

Intermediarul gasit de Vantu pentru a aranja asasinatele este Calin Mailat, un personaj din lumea interlopa aflat in solda lui SOV. Numai pentru asasinarea lui Harnagea a platit 70.000 de dolari.

Sever Muresan a declarat in data de 19 septembrie 1996 ca PDSR a trimis la el "un intermediar, pe unul Vantu de la Gelsor", caruia sa-i dea cinci milioane de dolari pentru campania electorala.

RAPORTUL ARMAGHEDON

PARTEA I

(Situatia armatei Romane)

Acest dosar a fost realizat cu scopul de a pune in evidenta problemele cu care se confrunta Armata Romana si de a oferi solutii pentru rezolvarea acestora. Nu incercam in nici un fel sa denigram sau sa punem in umbra realizarile Armatei; incercam doar sa prezentam o realitate.

Principala problema cu care se confrunta in acest moment Armata Romana nu este determinata de lipsa fondurilor sau a echipamentului, ci de mentalitate. Conceptia generala atit in rindul ofiterilor din esaloanele superioare cit si al celor din bazele de instructie a ramas cea din perioada interbelica, cind armata era considerata, intre altele, un “factor educativ”. Ofiterii inca mai sint convinsi ca majoritatea recrutilor, cind vin la unitate, merg pentru prima data cu trenul, vad pentru prima oara un televizor sau un telefon ori gasesc in cazarma conditii de trai mult mai bune decit acasa.

Aceasta conceptie deformata a realitatii este incurajata de esaloanele superioare si este folosita ca argument in momentul in care militarii incep sa comenteze asupra slabei calitati a hranei sau a conditiilor proaste de cazare.

Din acest motiv, managementul resurselor umane din cadrul structurilor Armatei este extrem de deficitar, accentul punindu-se nu pe calitate ci pe cantitate. Comandantii nu se intereseaza de motivatia subordonatilor, de problemele cu care acestia se confrunta, de starea de sanatate a oamenilor, limitindu-se sa urmareasca respectarea literei regulementelor militare si a indatoririlor de serviciu.

Este adevarat, in ultimii ani, in structurile Armatei au inceput sa patrunda ofiteri cu o mai buna pregatire psihologica, insa, acestia ocupa functii prea mici pentru a-si putea impune punctul de vedere. Vom analiza pe larg aceste aspecte in capitolul intitulat “Factorul uman”. O alta problema cu care se confrunta Armata o reprezinta cea a logisticii. Procesul de reorganizare al fortelor armate a determinat supraaglemerarea anumitor unitati, in timp ce o mare parte din spatiile de cazare ramin nefolosite in unitatile in curs de dezafectare. Echipamentul soldatilor este de calitate proasta si vechi, in mai toate unitatile exista mari probleme legate de calitatea si cantitatea hranei iar serviciile medicale sint ca si inexistente.

Mai mult, deoarece in majoritatea unitatilor militare hrana este pregatita de societati comerciale ai caror actionari sint oameni politici sau ofiteri cu functii mari din esaloanele superioare, s-a ajuns in situatia in care transferul soldatilor de la o unitate la alta sa fie determinat nu de programul pregatirii de lupta ci de interesele celor care se afla in spatele societatilor comerciale respective. Cazurile in care soldatii au fost detasati sau au fost opriti la o unitate pentru a se permite functionarea firmei care prepara hrana sint extrem de numeroase.

Pregatirea pentru lupta a trupei este extrem de precara. Bazele de instructie nu au, de exemplu, casti de otel pentru intregul efectiv. In procesul de instructie accentul este pus aproape in intregime pe pregatirea fizica, neglijindu-se pregatirea psihologica sau tactica. Mai mult, desi Romania a aderat la Tratatul privind interzicerea minelor antipersonal, instructia militarilor in termen include si acest capitol.

Nu trebuie neglijata nici discriminarea etnica practicata impotriva militarilor de origine maghiara sau rroma. Desi discriminarea nu este institutionalizata, este practicata de catre gradati si ofiterii inferiori.

I. LOGISTICA

I.1.Echipamentul

Echipamentul primit de trupa este de o calitate extrem de slaba atat din cauza vechimii cit si datorita calitatii proaste a materialelor. De exemplu, in anul 2001, trupa a primit bocanci fabricati in 1985, uniforme croite in 1992 si masti contra gazelor din 1975. Bocancii se rup extrem de usor, talpile acestora cedeaza in cel mult o luna. In plus, administratorii de companie [noua titulatura a plutonierilor de companie] nu se preocupa ca fiecare soldat sa primeasca exact marimea necesara. Din comoditate se merge pe ideea ca, in final, piciorul “se va da” dupa bocanc, cu rezultate dezastruoase asupra starii de sanatate a trupei. La fel se intimpla si in cazul uniformelor. Acestea sint croite prost, din materiale de slaba calitate si refolosite peste limita permisa de regulamente. Cazurile in care soldatii se instruiesc cu tinuta rupta sint extrem de numeroase. In plus, militarii nu primesc tot echipamentul. Tinutele de oras sint extrem de putine iar, din acest motiv soldatii sint obligati sa plece in invoiri sau permisii in haine civile. Desi in mod normal un soldat ar trebui sa primeasca trei camasi, el primeste doar una, cel mult doua. Militarii sint obligati sa poarte lenjeria speciala oferita de Armata. Numai ca materialele din care este confectionata aceasta nu permit respiratia corpului. Alocarea drepturilor, respectiv, a pastei de dinti si de ras, a lamelor, sapunului, cremei de ghete se face cu intreruperi de citeva luni din cauza lipsei fondurilor.

I.2. Cazarmare

Supraaglomerarea unitatilor prin infiintarea Bazelor de Instructie (B.I.) a determinat inrautatirea conditiilor de cazare a militarilor. Desi Regulamentul Serviciului Interior (RG 1) prevede ca in dormitoare fiecare militar sa dispuna de cite 10 mc de aer, acest lucru nu se intimpla. Un dormitor de 100 de oameni este ceva obisnuit in Bazele de Instructie, cu paturi supraetajate si cu un spatiu de circa 30 de cm intre paturi. WC-urile, care se afla la mica distanta de dormitor nu sint dezinfectate din lipsa de clor, ceea ce sporeste riscul aparitiei unor focare de infectie. Contrar prevederilor RG1, uscatoarele de haine care ar fi trebuit sa existe pe linga fiecare dormitor sint aproape inexistente.

I.3. Hrana

In ciuda meniurilor stabilite si care ar trebui sa contina 4000 de calorii pe zi, hrana soldatilor abia daca are in jur de 2500-3000. Desi din depozitele de alimente se livreaza cantitatile de alimente necesare, o parte din acestea nu mai ajung in farfuriile soldatilor. Aceasta situatie a fost sesizata in nenumarate rinduri si de presa militara, fara nici un rezultat concret, insa. Meniul trupei se bazeaza in mare proportie doar pe fasole si cartofi; hrana este extrem de deficitara in privinta continutului de vitamina C, ceea ce determina aparitia unor forme incipiente de scorbut.

I.4. Sanatatea

Infirmeriile din unitatile militare nu sint incadrate cu personal suficient. In cazul in care exista personal, acesta trateaza superficial problemele de sanatate cu care se confrunta militarii.

Medicamentele de care dispun infirmeriile sint insuficiente si, uneori, depasite moral (este cazul, de exemplu, al Tetraciclinei folosite pe post de antibiotic).

Ceea ce este, poate, mai grav, este faptul ca, in cazul in care un medic acorda, totusi, atentie unei probleme medicale, scutirea acordata unui militar nu este recunoscuta de comandantii militari. Au fost semnalate cazuri, in special in Bazele de instructie, in care militarii bolnavi au fost scosi la program desi erau scutiti de efort fizic de catre medici.

Cabinetele stomatologice nu sint dotate cu aparatura corespunzatoare, iar, uneori, medicii stomatologi sint pusi in situatia de a acorda consultatii de medicina generala.

O mare problema cu care se confrunta marea majoritate a unitatilor militare o constituie igiena precara a militarilor. Pe de o parte, soldatii sint obligati sa poarte numai lenjeria si ciorapii oferiti de armata, iar daca la inspectia de dimineata sint descoperiti ca au chiloti sau ciorapi “civili” sint pedepsiti. Numai ca lenjeria oferita de armata nu lasa corpul sa respire, dupa o zi de instructie transpiratia nu se evapora. In plus, lenjeria este schimbata o data pe saptamina. In ceea ce priveste ciorapii, militarii primesc trei perechi pentru un ciclu de instructie de patru luni.

O alta problema in ceea ce priveste igiena o constituie spatiile insalubre in care militarii servesc masa. Soldatii nu se pot spala pe miine inainte de intrarea la masa deoarece nu exista chiuvete la intrarea in cantina iar acolo unde exista, acestea sint plasate la iesirea din sala de mese. Tavile in ncare militarii isi iau farfuriile cu mincare sint murdare de grasime deoarece personalul de serviciu din sala de mese nu le spala. Tacimurile sint murdare din acelasi motiv iar medicii de unitate nu se intereseaza sa remedieze aceste deficiente.

I.5. Baza materiala

La acest capitol unitatile sint extrem de deficitare. Bazele de instructie, de exemplu, nu poseda casti de otel pentru toti militarii iar completele de protectie chimica sint ca si inexistente. Cu mari eforturi se reuseste confectionarea de tinte pentru instructie.

Un exemplu interesant il constituie cazul DEVO. DEVO – Dispozitivul Electrooptic pentru Verificarea Ochirii – este constituit dintr-o tija care se introduce in teava armei. In momentul in care militarul apasa pe tragaci, din capatul tijei se proiecteaza pe un panou o raza in inflarosu care activeaza anumiti senzori. In acest fel se pot verifica deprinderile capatate de soldati in procesul de instructie a tragerii si se pot corecta rapid si ieftin deficientele. Insa, desi avantajele folosirii DEVO sint mai mult decit evidente, aceasta instalatie nu se mai foloseste desi aproape ca nu exista unitate care sa nu o posede chiar in mai multe exemplare.

II. FACTORUL UMAN

II.1. Cadrele

Exista doua categorii antagoniste de ofiteri in Armata: cei care s-au format inainte de 1989 si cei care au preluat functii de comanda dupa. Problema cu care se confrunta Armata este ca prea putine cadre care s-au format in ultimii ani detin functii de conducere importante. Cu toate acestea, o caracteristica relevanta o constituie la ambele categorii lipsa de cultura si incapacitatea de a-si dezvolta un orizont de gindire care sa depaseasca limitele cazarmii. Pregatirea psihologica lipseste aproape cu desavirsire. Acest lucru nu inseamna ca nu exista si exceptii, irelevante, insa.

Alarmant de multe cadre au pasiunea alcoolului, pe care-l consuma in cantitati imense chiar si in timpul serviciului.

Aceasta stare a fost determinata de mai multi factori printre care insuficienta motivare financiara sau lipsa locuintelor pentru cadre. In plus, aplicarea programului de restructurare a armatei a dus la suprasolicitarea cadrelor din unitatile active din cauza lipsei de personal.

Un factor important in ceea ce-i priveste pe militarii angajati pe baza de contract l-a constituit anul trecut retrogradarea acestora de la gradul de sergent la cel de caporal. Nemultumiti de aceasta situatie, aproape toti fostii sergenti angajati, deveniti caporali, au renuntat sa mai vina la servici in uniforma.

II.1. Trupa

In general, soldatul roman care-si satisface stagiul militar cu termen normal sau redus este privit de catre cadrele militare ca un sclav. Nu doar pentru ca trebuie sa execute corvezile prevazute prin regulamente, ci si pentru ca un comandant are drepturi aproape nelimitate asupra soldatilor din subordine. Aceste drepturi s-au impamintenit in ultimii ani, chiar daca nu sint prevazute de regulamente. Soldatul este obligat sa repare televizorul sau masina comandantului, fie el subofiter sau ofiter, sa-i aduca bautura la intoarcerea din permisie, sau sa-l imprumute cu bani pe acesta.

Soldatul roman nu este motivat sa-si satisfaca stagiul militar care este privit doar ca o pierdere inutila de timp si bani. In plus, putinul elan patriotic cu care vine soldatul in cazarma este rapid spulberat de tratamentul aplicat de catre superiori.

In mod paradoxal, institutia Armatei, atit de bogata in ceea ce priveste cultura organizationala (simboluri, ceremonii, traditii, etc.), foloseste ineficient acest instrument de conditionare a performantelor si functionalitatii.

Nu este lipsit de importanta faptul ca in unele unitati soldatilor li se solicita bani pentru diversele cheltuieli legate de materiale de intretinere: ulei de arma, vopsea sau var.

O situatie alarmanta o constituie discriminarea etnica practicata de gradati si de ofiterii inferiori fata de soldatii apartinind minoritatilor maghiara si rroma. Acestia sint pusi sa execute corvezile cele mai neplacute (sa curete WC-urile, de exemplu), iar in marea majoritate a timpului sint jigniti in mod sistematic cu apelative peiorative : "bozgori" - maghiarii sau "tigani boriti" - rromii. Pentru distractia gradatilor, maghiarii (care in cele mai multe cazuri vorbesc foarte prost limba romana) sint obligati de gradati sau ofiteri sa defileze citind "Treceti batalioane romane Carpatii" iar rromii trebuie sa danseze ursul sau sa cinte cintece de petrecere.

III. FACTORUL PSIHOLOGIC

III.1. Fisele de cunoastere

La sosirea in cazarma, fiecarui soldat i se intocmeste o fisa de cunoastre psihologica. Desi, teoretic, acestea ar trebui sa fie folosite pentru realizarea unui portret psihologic al fiecarui militar, in realitate fisele sint considerate de catre ofiteri doar o munca birocratica inutila. Informatiile cuprinse in fisele de cunoastere se refera atit la datele antropologice ale fiecarui soldat, datele personale, cit si date cu privire la anturajul acestuia si contin citeva elemente de identificare a tipului de personalitate caruia ii apartine. Fisele ar trebui sa fie completate cu maxima atentie, insa, de cele mai multe ori, ele sint completate la intimplare, mai ales in ceea ce priveste datele antropometrice. Chiar si asa, fisele nu sint studiate de catre comandantii de plutoane (nepregatiri din punct de vedere psihologic), desi ar putea oferi informatii valoroase despre militari. In acest mod comandantii pierd ocazia de a-si cunoaste oamenii din subordine si, mai ales, de a-i intelege. Se ajunge astfel la situatii in care anumite probleme, cum ar fi incapacitatea soldatului de a-si coordona miscarile sau incetineala cu care acesta da raspunsuri sa fie considerate rea-vointa si pedepsite ca atare. Incompetenta in materie de cunoastere psihologica determina comandantii sa faca erori grave in gestiunea conflictelor, care sint rezolvate, de cele mai multe ori, prin abuzul de putere al celui mai mare in grad.

III.2. Recompense si sanctiuni

Desi exista o clasificare a acestora, in realitate nu se tine seama de acest lucru, preferindu-se sa se pedepseasca chiar si prima greseala cu o sanctiune cit mai dura. In mod ilogic, sanctiunile sint acordate chiar si pentru greseala cea mai neinsemnata, insa recompensele nu, considerindu-se ca indeplinirea unei sarcini, oricit de dificile, este fireasca, si, deci, nu mai trebuie rasplatita.

Desi pedespele colective sint interzise, greseala unui singur soldat determina pedepsirea intregii subunitati.

Permisiile sint acordate contra unor beneficii: gradatii care propun soldatii pentru permisii le conditioneaza acest lucru de aducerea unor pachete cu mincare de acasa iar ofiterii care le aproba asteapta sticle cu bautura de la soldati.

IV. PREGATIREA

IV. 1. CLRMG

Orele afectate in programul de instructie pentru CLRMG (acronim pentru Cunoasterea Legilor si Regulamentelor Militare Generale) sint de cele mai multe ori inlocuite cu ore de instructie de front. Conform programului, regulamentele militare sint studiate in general dupa ora 16.00, cind cadrele militare sint plecate acasa iar de supravegherea militarilor se ocupa gradatii. Acestia sint liberi sa-si scoata subordonatii la instructie, deoarece nici un ofiter nu va interzice acest lucru. In plus, regulamentele sint extrem de putine, in mare masura datind de dinainte de 1989.

Chiar daca in anul 2000 a aparut o noua versiune a RG1, exemplarele sint rare.

In plus, mai grav ni se pare ca militarilor in termen nu le sint prelucrate nici macar notiuni elementare de DIU (Drept Umanitar International), care cuprinde intre altele, tratamentul aplicat populatiei civile in caz de conflict armat precum si drepturile prizonierilor. Orele de DIU exista in programul de instructie dar nimeni nu le acorda atentie.

In ceea ce priveste CLRMG, mai grav este ca o mare parte a ofiterilor nu cunosc in mod clar prevederile regulamentelor.

Trebuie precizat faptul ca, desi Romania a aderat la Tratatul de interzicere a minelor antipersonal, instructia militarilor cuprinde inclusiv acest punct. Nu doar studierea minelor in calitate de concept, ci chiar modul de utilizare, instalare, etc. .

IV.2. Instructia

Dupa cum am precizat deja, principala componenta a instructiei o reprezinta pregatirea fizica si instructia de front (intoarcerile de pe loc si din mers, pasul de defilare, punerea si scoaterea baionetei). Instructia tactica este neglijata, modalitatile de comunicare (telefonie, statii radio, etc.) sint tratate extrem de superficial si doar la nivel teoretic iar componenta motorizata (TAB) la fel. Predomina in continuare conceptia potrivit careia succesul in lupta este asigurat de atacul la baioneta cu strigate de “URA”. Desi puterea de foc a grupei de infanterie s-a schimbat prin introducerea mitralierei de companie, tactica de lupta a grupei se bazeaza in continuare pe sprijinul de foc al tragatorului de la pusca mitraliera.

In ceea ce priveste interoperabilitatea dintre arme, aceasta notiune lipseste chiar ca si concept.

V. CONCLUZII

Armata Romana nu este capabila sa riposteze in cazul unui atac. Acest lucru il vom demonstra pe larg intr-un raport viitor dedicat unitatilor operative. Armata nu se poate baza pe loialitatea soldatilor, tratati ca niste sclavi, slab instruiti si prost echipati si nici pe tehnica de lupta invechita moral si fizic.

Soldatul roman este tratat ca un sclav iar lipsa unei motivatii il determina pe acesta sa trateze extrem de superficial serviciul militar. Nu trebuie neglijata nici lipsa consilierilor psihologici din unitati, fapt ce a detrminat o crestere alarmanta a numarului de sinucideri si dezertari in ultimii ani. Desi s-a mediatizat intens reintroducerea preotilor militari, extrem de putine unitati au asa ceva, iar soldatilor nu li se permite sa mearga la biserica.

Igiena si starea de sanatate a militarilor sint neglijate, hranirea soldatilor se face la un nivel extrem de slab (s-a ajuns ca, in goana dupa profit, societatile care au contract de furnizare a hranei sa amestece resturile zilei anterioare realizind performanta de a oferi cartofi amestecati cu fasole), instructia este deficitara la numeroase capitole.

Factorii de decizie ar trebui sa se implice pentru a schimba aceasta stare de lucruri