Steaua care se stinge

Cu mult timp in urma, o grupa de studenti folcloristi, în căutarea actului popular autentic, a poposit intr-un sat izolat, unde se presupunea că tradiţiile încă se încăpăţânează să reziste. Culegeau tot felul de cîntece care mai pîlpâiau prin memoria celor foarte bătrâni, înregistrându-le pentru a le putea studia mai târziu. La un moment dat, împreună cu profesorul lor, ajung la o nuntă şi se arată dezamăgiţi. Jocurile populare se desfăşurau după nişte discuri pick-up conectat la staţia de la căminul cultural, probabil. Niciun fior autentic nu plutea prin aer, petrecerea era destul de kitsch, neinteresantă pentru tinerii culegători de folclor. Înainte de a pleca din curtea gospodarului care adăpostea nunta, ajung, totuşi, în "casa veche", bătrânească şi, acolo, dau peste o mână de oameni care cântau ceva cu adevărat vechi, autentic. Cerând explicaţii, unul dintre bătrâni a arătat spre iureşul din partea cealaltă şi le-a spus studenţilor: "Acolo-i petrecerea" şi, cu o voce mai coborâtă, a adăugat: "Aici îi nunta!".

Crăciunul a devenit mai mult o petrecere. Un prilej de cumpărături exasperante, adesea. Ne năpustim ăn hoarde la magazine, suntem prilej de optimism pentru comercianţi. Ne înghesuim, până la sufocare, să admirăm cel mai mare brad din Europa, să fotografiem decorurile municipalităţilor. Ne ghiftuim şi apoi înroşim telefonul Salvării.
Vine Crăciunul! Pentru cei mai corecţi politic, vin sărbătorile. Pe vremea comuniştilor, pionierii şi uteciştii erau convocaţi chiar pe 25 decembrie, la Balul Fulgilor de Nea. Iar la Paşti, în noaptea de Înviere, la "tradiţionala discotecă până în yori!". cam de atunci, de când ni l-au impus pe Moş Gerilă, nu mai vine Crăciunul, ci vacanţa de iarnă. E ca şi cum Iisus s-ar fi născut ca să putem pleca, în zilele libere, la shopping in Dubai sau la schi în Austria. Nu zic, că asta n-ar fi ceva bun. Dar uităm sămânţa spirituală, profundă, care ţine de ritual, de evenimentul fondator, al Naşterii Domnului, pe care-l lăsăm într-o debara a vieţii noastre. Ne mai emoţionăm, în seara de Ajun, când deschidem cadourile de sub brad. Dacă mai avem răbdare până atunci şi nu cumva mergem împreună, cu cei dragi, la cumpărături, în templele cele noi, mall-urile.
Cred că puţini, foarte puţini, tot mai puţini gândesc, de fapt, şi la sărbătoare.
Tot mai mulţi se-nghesuie la petrecere. Tot mai puţini rămîn într-o odăiţă ferită, departe de vuietul vremii, la sărbătoare. A învins petrecerea!

Sărbatori fericite!