Mos Craciun

Copil fiind, visam să am
Aripi să z până la Moş Crăciun
Mai multa forţă să pot sa cresc...
Iarna aceea e departe, şi Moş Crăciun
Te rog să nu te superi, dar am obosit
Exersând copilaria la nesfârşit
Iarta-ma, dar nici adolescenţă n-am avut
Umblând năuc prin iarna ta, prin iarna care
Bântuie prin visurile noastre; am obosit
Exersând adolescenţa la nesfârşit
S-au dus precum primii fulgi de nea
Copilăria, adolescenţa şi....Moş Craciun


Dragostea şi singurătatea: două sentimente pe care poezia tuturor timpurilor le-a alăturat dintotdeauna într-un mod ciudar. Ciudat? Nu, fiindca singurătatea e totuşi plină de strigăte de dragoste, iar dragostea ducem în mod fatal la singurătate, fiind pieritoare.

1 comment:

Fritz said...

Aha, sigur ca da!
Vezi ca Eminescu a murit de sifilis! :-"

Total Pageviews

promovare site
Powered By Blogger