Era prin primavara lui '88, aveam 17 ani, eram elev al Liceului de marina din Constanta si ma durea in cot de comunism si de problemele sociale. venea vacanta si abia asteptam sa ajung acasa, in oraselul meu de munte, unde ma asteptau chefuri peste chefuri si o gasca de prieteni care ma intampinau de fiecare data ca pe un cruciat. In plus, era o excelenta ocazie de a mai face ceva bani, vanzand afise, casete cu muzica, blugi, tigari si brichete si chiar prezervative, de care faceam rost din port. primele zile din vacanta aceea de o saptamana au fost fenomenale. Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca nu te poti simti extraordinar 72 de ore incontinuu, fara sa urmeze un dezastru. Prietenii mei imi facusera cunostinta cu o prospatura, o pustoaica ce intrase de putin timp in gasca. Cand am vazut-o prima data, am crezut ca e o copila de gimnaziu, sora mai mica a cuiva. Cand a inceput sa danseze, sa bea si sa fumeze, am crezut ca e studenta sora mai mare a cuiva. Am aflat ca o cheama Carina si ca are 15 ani. Nu stiu ce mi-a placut mai mult la ea. Numele, care era neobisnuit, sau felul in care se lipea de mine si-si baga mana pe sub camasa mea cand dansam? Apoi s-a intamplat. In toiul unui chef, dupa cateva pahare de visinata si un pachet de tigari, ne-am retras intr-o camera dosita, unde am trait cea mai grozava partida de sex din viata mea de pana atunci si de dupa.
La drept vorbind, desi pozam in marele cunoscator, experienta mea sexuala era aproape nula. Dar in noaptea aceea am fost zeul sexului, iar Carina cea mai senzuala femeie de pe planeta. A fost incredibil. Ne-am facut de cap pana spre ziua. Cred ca a fost mai bine asa. Am aflatsingur ce inseamna sexul, inainte de a-mi imbacsi mintea cu tone de sfaturi de prin ziare si reviste. A doua zi, cum m-a vazut, mia spus fraza cu care m-a condamnat pe viata, dar pe care atunci nu am inteles-o: "Cred ca am calcat pe bec. Ieri a fost ziua aceea." Ma uitam cu o mutra tampa la ea, dar am simtit ca ceva nu e in regula pentru ca, dintr-o data, n-am mai placut-o. Mi se parea proasta, urata si ma enerva rasuflarea ei. "Ce vrei sa spui?", am intrebat-o, desi nu vroiam sa mai ascult raspunsul. "Mi-e teama ca sunt gravida." Mi s-au inmuiat picioarele. "Dar nu sunt sigura." Mi-am mai revenit. Si am fugit. Am plecat cu doua zile mai devreme decat trebuia, fara sa anunt pe nimeni. In tren, am analizat problema pe toate fetele si pe toate plansele, pentru ca-i furasem mamei toate brosurile despre sarcina si despre cresterea copilului. Am aflat ca, din ziua a zecea, ovulul poate fi fecundat dar ca alcoolul si tutunul sunt factori daunatori. Foarte bine, mi-am spus. Amandoi eram fumatori, amandoi bausem alcool. Efortul fizic poate duce la avort spontan. N-are decat sa alerge pana moare. Si loviturile puternice in abdomen pot provoca un avort spontan. As fi pocnit-o cu placere. In fond, ea a vrut asta. Si copiii sunt treaba femeii. Ea ar fi trebuit sa stie sa se protejeze, daca nu vroia copii. A vrut sa ma prinda in capcana? N-o sa-i mearga. Si nici nu cred ca a fost virgina. De unde sa stiu eu ca e al meu? N-o sa-i tina. Cand am ajuns in Constanta, imi venea sa ma intorc Trei saptamani n-am mai dat niciun semn de viata celor de acasa. Apoi l-am sunat pe cel mai bun prieten si l-am intrebat asa, intr-o doara, de ceilalti. Nimic iesit din comun. M-am linistit de-a binelea. Abia in iulie am mai ajuns pe acasa. Si cum gasca se sparsese, ca in fiecare vacanta de vara, mi-am zis sa o caut pe Carina, ca sa-mi treaca mai usor cele cateva zile cate aveam de stat. Am vazut-o si m-am speriat. Se facuse cat un elefenat si, desi sarcina nu se vedea, am stiut. Dar ea, tampita cum era, isi imagina ca m-am intors s-o iau de nevasta si ca o sa crestem copilul impreuna. "N-ai incercat sa avortezi spontan?", am intrebat-o eu ca idiotul. Si am fugit din nou. Dar de data asta n-am ajuns prea departe. Au aflat cu totii, inclusiv parintii mei, care au incercat sa ma protejeze cat au putut, dar in cele din urma m-au retras discret de lascoala, inainte de a fi exmatriculat, pentru ca nebuna incepuse sa faca valuri. ea a terminat cumva clasa a zecea si nu a mai dat treapta. A stat bine mersi acasa, cu bunicul ei, un om blajin, care nu m-a acuzat cu nimic, ba chiar s-a scuzat ca n-a putut sa o stapaneasca pe "iapa de nepoata-sa". Ai mei si-au irosit economiile de-o viata, pompand bani in ea si incercand din rasputeri sa ma inscrie la un liceu. A fost oribil. Copilul s-a nascut in iarna lui '89, dar eu am refuzat sa-i vad, pe ea si pe copil, si i-am rugat pe ai mei sa nu fac pe bunicii. Au facut in schimb pe marii finantatori pentru ca, pramatia, cum avea chef de ceva, cum punea mana pe telefon si ordona. Anul acela a fost cel mai urat din viata mea. Asa credeam eu. Pana cand a venit revolutia. In zilele alea de decembrie cred ca fost cel mai fericit pusti de 18 ani. Stateam pe strada 24 din 24. Am venit chiar pana la Bucuresti ca sa apar Revolutia ce ma scapa, in mintea mea, de rolul de tata. Dar n-a fost chiar asa de usor. Parintii meu au pierdut toate priveligiile pe care le aveau inainte de '90, iar banii erau pe sfarsite. carina se incurcase cu tot felul de francezi si de leveteini care veneau cu ajutoare, iar eu, uramand exemplul unor prieteni, am plecat din tara. Cinci ani am colindat toata Europa, ba chiar o parte din America, lucrand ici colo, pe uscat sau pe vapor, casatorindu-ma de dragul cetateniie, dar divortand inainte de a o primisi multe alte bazaconii. La rugamintea parintilor mei, le-am facut o vicita scurta in '95, pozand in marele om de afaceri strain, cu un harb de masina si cateva mii de marci, buna parte din ele imprumutate. Ma asteptam sa-i vad emotionati si recunoscatori, pentru ca le trimisesem ceva bani in cei cinci ani de peregrinari.
Am gasit doi oameni obositi,. care tineau de mana o pocitanie de fetita, plina de bube si cu niste ochelari ingrozitori, care-i faceau ochii ca niste farfurii. O infiasera, de voie, de nevoie, pentru ca mama ei ii amenintase ca o duce la orfelinat, dar acum nu o mai puteau creste, pentru ca fetita avea probleme, iar tata se alesese cu un ulcer grozav de cand isi pierduse slujba si respectul celor din jur. As fi fugit din nou, dar aveam aproape 25 de ani, parul incepuse deja sa mi se rareasca si lasa creierul sa respire mai liber. Am luat-o de o aripa si m-am mutat la Bucuresti, unde, asa-zisa mea experienta din Vest m-a ajutat sa obtin un post bun, aici, in Est. Si, culmea, in loc sa ma sincuid, asa cum credeam, am inceput sa infloresc. Andreea si-o fi pierdut mama adevarata, dar a castigat vreo 20.
Toate colegele mele si-au facut din cresterea ei un scop in viata. Au invatat-o sa se poarte, sa renunte la ticuri, sa vorbeasca engleza si germana, i-au cantat, i-au descantat, au imbracat-o, au spalat-o, au hranit-o... Iar eu am invatat sa tin la ea mai mult ca la oricine altcineva. Are doisprezece ani, e cea mai frumoasa si mai desteapta dintre femei si a invatat deja sa conduca masina. Pentru ca e fiica-mea.

1 comment:

ulise said...

superb articol, asa de real, asa de bulversant...

Total Pageviews

There was an error in this gadget