Stare de veghe

Iti vine sa zambesti nu-i asa? Bineinteles, nu ai niciun motiv pt care ai zambi si totusi te bufneste rasul, un ras isteric, un ras care sa ii scoata pe toti din sarite si tocmai de aceea nu razi.
Ti-se spune "parca ai vrea sa spui ceva si nu imi spui" si de ce ai spune? Mereu iti vine sa urlii si cand esti intrebat ce se intampla nu poti spune decat un banal "mi s-au inecat corabiile" iar pt a schimba subiectul afisezi un zambet ca sa se vada ca nu ai uitat cum e cand zambesti. Te astepti mereu ca altii sa iti inteleaga starile, stari pe care tu singur vrei sa ti-le ascunzi.
Esti plictisit, plictisit de tot ce este in jurul tau, te intrebi mereu "dar parerea celorlalti despre mine" desi stii sigur ca nu dai 2 bani pe parerea si impresiile celorlalti.
Uneori te simti greoi ca un tren care trece zi de zi la ore fixe prin aceleasi gari, un tren plin cu vise, sperante.....cu trairi? Nu, fara trairi, tu nu ai trairi.
Cand se iveste un lucru nou devi cel mai entuziast, atat de fericit ca ai descoperit ceva nou incat poti transmite si celorlalti din fericirea ta. Entuziasm care cu timpul se pierde si devine o mirare pentru restul "cum?erai asa de bucuros".
Ai clipe cand tresari de bucurie cand apare, da, astepti o zi, iti faci mii de ganduri, fel de fel de ganduri. Cand intarzie, te intrebi "daca s-a intamplat ceva?" apoi devii cel mai inventiv scenarist, timpul trece si nu apare, cu fiecare secunda ce trece te inchizi in tine si refuzi orice interactionare cu altcineva, te sperii si te intrebi din ce in ce mai obsesiv "daca intr-o zi va uita de mine". Da, nu ar fi prima data si mai stii ca nu ar avea cum, dar te intrebi.
Uneori iti vine sa intrebi "daca te plictisesc?" dar iti este jena si te resemnezi asteptand ca un simplu gest de al ei sa fie raspunsul la toate intrebarile tale.
Te ia cu tremurat cand stii ca nu poti face nimic, dar iti place, iti place atat de mult, te simti bine, parca ai vrea sa ii spui dar nu stii cum sau poate ca iti este teama sa nu devi pisalog, cicalitor si iritant.
Mereu primesti lectii de viata de la cei din jur, lectii pe care le treci cu vederea si le adaugi la capitolul "morala". Si da chiar nu vrei sa auzi de "morala". Dar parca ai astepta ca ea sa iti spuna ceva, orice.... l-ai absorbi si l-ai aseza in vitrina "cuvintelor lipsite de monotonia zilnica".
In timp ce scrii te gandesti ca s-ar putea sa citeasca, ii vei spun dupa aceea sa nu se supere desii stii atat de bine ca nu se va supara, dar mai stii ca iti va spune "nu am inteles."
Cafea cu lapte si fara zahar, lucrul asta te face sa zambesti nu? De ce ai zambi cand auzi de un lucru din care nu iti face placere sa gusti?

No comments:

Total Pageviews

There was an error in this gadget