AMERICAN DREAM

America trece prin cea mai mare criza financiara din ultimul secol. Institutii altadata de neatins cad peste noapte. Titanul mondial al asigurarilor - AIG - o citadela a capitalismului - a ajuns sa fie preluat de statul american intr-o incercare disperata de a stopa haosul de pe pietele financiare. Va suna familiar? Acum zece ani statul roman a preluat Bancorex salvand un intreg sistem.
Dar cum s-a ajuns aici? Din lacomie si din credinta ca nu ti se poate intampla nimic pentru ca esti prea mare ca sa cazi.

De mai bine de o luna, pietele financiare sunt doborate de un simplu cuvant - SUBPRIME.

Sute de miliarde de dolari s-au evaporat in cateva saptamani din cauza acestui cuvant, care exprima in lumea financiara creditele ipotecare acordate celor care nu puteau sa se imprumute la prima mana, pentru ca nu aveau bonitatea necesara. Atunci interveneau alte companii, un fel de hibrid intre firma ipotecara si banca, care preluau clientul si ii dadeau banii si casa. Bineinteles, la un pret mult mai mare. Daca nu putea sa plateasca o dobanda de 5%, sigur putea sa plateasca 12%!

Cu un portofoliu de mii de clienti de acest gen, companiile ipotecare se duceau apoi in piata financiara pentru a face rost de bani ca sa creasca afacerea prin vanzarea de obligatiuni garantate cu imprumuturile/ipotecile acordate celor care nu indeplineau conditiile de credit. Si aceste obligatiuni aveau un pret mai mare decat cel al pietei. Cu mult. Investitorii si fondurile cumparau aceste instrumente pentru ca obtineau un castig mai mare decat daca ar fi pus banii in titluri de stat, spre exemplu. Operatiunile mergeau aproape de la sine. Si pretul caselor crestea, la fel ca si numarul celor care obtineau acest gen de credite.

Dupa cativa ani au inceput sa apara povestile, dar si realitatile. Nu numai ca cei care luau credite nu aveau bonitatea necesara sa plateasca ratele in mod normal, dar si cei care dadeau banii practic ii fortau sa intre in afacere si sa cumpere casele, prin modificarea modului de calcul al veniturilor sau prin acceptul de a nu da vreun avans. Ca tacamul sa fie complet, si casele erau supraevaluate. Toata lumea era fericita pe acest lant. Clientul avea o casa unde sa stea sau pe care sa o speculeze - o locuinta scumpa, ce-i drept. Dezvoltatorul isi lua banii pe casa, iar intermediarul vanzarii - comisionul. Creditorul stia ca debitorul nu va avea bani sa plateasca, dar spera intr-o minune. Oricum era fericit, pentru ca plasase mai departe ipoteca si contractul de credit catre alti investitori, care erau la randul lor bucurosi ca obtineau dobanzi mai mari, puteau raporta catre actionarii lor profituri mai mari si la finalul anului isi incasau bonusurile.

Daca vreti un reper, ganditi-va cum se dadeau creditele in Romania acum un deceniu de la bancile de stat. Erau bancherul, omul de afaceri, evaluatorul si intermediarul. Si cine o mai fi fost. Grajduri erau puse drept garantie, „gardurile“ erau evaluate ca si cum ar fi fost din aur, iar echipamentele la mana a treia intrau la un pret ca si cum ar fi fost noi. Cazul Sanca, de acum un deceniu, va mai spune ceva? 20 mil. dolari din Bancorex s-au evaporat prin aceasta afacere. Si au fost miliarde de dolari la nivelul bancilor de stat si al catorva private - Bankcoop, Credit Bank, Albina, Banca Internationala a Religiilor sau Banca Romana de Scont.

Diferenta dintre America si ce s-a intamplat in Romania anilor '90 este ca bancherii americani sunt mult mai sofisticati - inventeaza diferite instrumente, perfect legale, pe care le vand - credite subprime, credite structurate, optiuni contra falimentului etc. In plus, si unitatea de masura e mai mare - la noi s-a lucrat cu cateva miliarde de dolari, la ei cu mia de miliarde.

Dar pana la urma totul revine la fundamente: daca cel care ia creditul poate sa-l dea inapoi, iar casa luata in gaj este evaluata corect sau pretul este umflat. Acum, cei care sunt ultimii cumparatori ai tuturor acestor instrumente sofisticate s-au trezit ca sunt proprietarii unor case ce nu valoreaza 500.000 de dolari, cat s-a platit pe ele, ci numai 100.000 de dolari, iar cel care trebuie sa plateasca ratele nu poate sa dea pe luna mai mult de 200 de dolari in loc de 1.000 de dolari, cu cat i-a fost dat creditul. Restul banilor au disparut, ca la Bancorex.

Din cauza creditelor „subprime“, de aproape o luna, toate pietele financiare sunt in sevraj, iar pentru a le mai calma a fost nevoie de interventia marilor banci centrale - care au alimentat cu amandoua mainile conturile bancilor ramase fara lichiditate - si de taierea dobanzilor in America, ca masura de urgenta. Ca intotdeauna, statul este plasa de salvare.

Nu este nicio diferenta intre ceea ce a facut BNR cand a tinut la suprafata sistemul financiar la finalul anilor '90 prin injectarea de bani (a cumparat in final titlurile de stat emise de Finante pentru salvarea Bancorex sau a Bancii Agricole) si ceea ce au facut acum marile banci - BCE, Fed, Banca Japoniei. Profiturile au fost privatizate, iar in final pierderile au fost nationalizate.

Ca pe parcurs au mai fost loviti si altii care nu au avut o legatura cu „subprime“ intra la categoria pierderilor colaterale, ca la razboi. La Bucuresti, leul a pierdut aproape 10% intr-o luna, iar principalele actiuni de la bursa au scazut cu circa 20%. Sansa noastra este ca numai 10.000 de investitori sunt pe piata de actiuni locala.

Lacomia, ca si panica, fac parte din viata. Sunt fortele care misca cel mai mult pietele financiare, dincolo de ratiune.

1 comment:

Fritz said...

Sa fie sanatosi taica! Orice "imperiu" isi are sfarsitul !

Total Pageviews

There was an error in this gadget