SKINHEADS

"Sometimes Antisocial Always Antifascist" (Stage Bottles)

Skinheads au fost, sunt si or sa fie cel mai controversat cult. Despre nici o alta subcultura a tinerilor nu sa vorbit atat de mult, nu sa scris atat de mult in presa. In Romania se stie foarte putin despre acest fenomen, atat mass-media dar si tinerii i-au acordat mult prea putin interes. In aceste randuri incer sa fac o mica "istorie a skinheads". Este ceva destul de dificil pentru ca skinheads au o istorie care se intinde pe durata a 37 de ani si cum mass-media nu a relatat mai mereu adevarul, e cam greu sa stii adevarul. O sa incerc sa prezint o istorie realista, care sa prezinte intreg adevarul, vreau sa prezint skinheads cu partile lor bune si rele. O sa impart istoria skinheads in trei mari perioade.

Inceputurile subculturii skinheads 1967-1974

Nu se poate vorbi de inceputurile skinheads fara sa vorbim despre doua alte subculturi: "Rude Boys" si "The Mods", practic skinheads au inceput ca o combinatie intre aceste doua subculturi. Rude Boys erau tineri negri care ascultau muzica jamaicana (ska, reggae si rocksteady). The MOds erau tineri englezi, albi, care erau pasionati de scootere si aveau un mod distinct de a se imbraca, cu costume elegante si palarii. Aceste doua subculturi s-au intalnit in anii 60' in Anglia, unde un numar masiv de emigranti jamaicani a ajuns incepand cu 1962. Din combinatia acestor doua genuri sau nascut skinheads. Primii skinheads au inceput sa apara inca din 1967 dar anul oficial de aparitie al acestei subculturi este 1969. Acest an a facut ca acel tip skinheads sa se numeasca "69 skinheads" sau "the spirit of 69'", muzica adoptata a fost ska si reggae jamaican iar ca mod de vestimentatie cel al Mods. Majoritatea formatilor de ska si reggae aveau versuri despre skinheads, cantece ca: Symarip’s Skinhead Moonstomp (Treasure Isle), Skinhead Jamboree si Skinhead Girl (toate pot fi intalnite pe albumul celor de la Skinhead Moonstomp care a fost recent reeditat), Skinhead Revolt a lui Joe The Boss (Joe), Skinheads A Bash Them (Grape) si Skinhead Train (Nu Beat) a lui Laurel. Treptat, pana in anul 1974 subcultura skinheads a disparut, skinheads mai existau dar nu atat de multi. Intre 1969 si 1974 se poate spune ca marea majoritate a tinerilor englezi din clasa muncitoare au fost skinheads. Skinheads sunt puternic legati de clasa muncitoare, toti skinheads provin din acest mediu muncitoresc. De asemenea exista o anumita legatura intre skinheads si hooligans. Sfarsitul anilor 60' si inceputul anilor 70' au fost vremurile de aur ale celor implicati in violentele din fotbal in Anglia. Skinheads au fost primii care au lansat obiceiul de lua cu asalt terasele si barurile inainte de meci si apoi stadioanele de fotbal. Faptul ca pe vreme aceea fanii echipelor nu stateau in tribune separate ci impreuna a facut ca violenta si altercatiile sa fie inevitabile, erau o mai mare atractie decat jocul de pe teren. In aceasta perioada 69-74 nu a existat rasism si politica in subcultura skinheads, erau doar tineri englezi si jamaicani care doreau sa se distreze in salile de dans si la meciurile de fotbal. Violenta era prezenta mai ales ca o forma a huliganismului din fotbal. Acesti skinheads din 1969 au fost numiti "skinheads traditionali".

Perioada 1974-1979

In aceasta perioada skinheads se transforma in bootboys si in suedeheads. Bootboys avea bocanci de constructii in locul pantofilor de dans al celor din 69', iar suedeheads erau identici cu skinheads numai ca aveau parul mai mare, nu se tundeau zero. Numarul lor insa este foarte mic, nu au fost ceva reprezentativ pentru subcultura skinheads, decat o scurta perioada de tranzitie.

Perioada 1979-1984

Este practic al doilea val de skinheads, dupa cel din 1969. Skinheads reincep sa apara ca o combinatie de skinheads traditionali si bootboys: bocanci inalti de constructii (Doctor Martens), bretele, blugi (Levis), geci de aviator (flightjacket sau bomberjacket), tricouri polo (Fred Perry), tunsi scurt.
Ca muzica apare un nou gen de muzica, numita Oi!, numele este dat noului val de muzica punk de catre Gary Bushell care sa inspirat dintr-o melodie a celor de la Cockney Rejects. Skinheads vor fi strans legati de aceasta muzica, toate trupele de Oi! din perioada 1979-1983 erau formate din skinheads si cantau pentru skinheads. In aceasta perioada incepe sa apara prima data rasismul, acum skinheads nu mai sunt negri jamaicani, majoritatea sunt tineri albi din cartierele muncitoresti engleze. Somajul tot mai mare si saracia fac ca grupuri rasiste si neo-naziste precum National Front sa aiba un mare succes in randul englezilor si mai ales in randul tinerilor. Nu numai skinheads-ii au sprijinit YNF (Young National Front) - mods, casuals, herberts, punkeri si altii au facut-o, dupa cum o arata si o scrisoare din 1982, de la Spurs NF sau cum o demonstreaza toate fotografiile de la marsurile NF din acele vremuri. Inca o data spunem ca este doar un mit lansat de media faptul ca orice mars al Front-ului era dominat de skinheads. Majoritatea skinheads-ilor sunt racolati de aceste grupuri teroriste si folositi pe post de oameni de lupta fizica. Agresiunile contra emigrantilor sunt tot mai frecvente. Skinheads apar tot mai des in ziare ca rasisti, violenti, insa nu acesta este intregul adevar. Nu toti skinheads din acea perioada au fost rasisti sau violenti, ca de exemplu cei din Cardiff, Tilbury Skins si cei din nordul Scotiei. De asemenea mai erau si cativa skinheads negri, cum ar fi cantaretul de muzica reggae Laurel Aitken. Formatii ca The Oprressed si Sham 69 incep din 1981 sa cante impotriva rasismului, pentru a scoate skinheads de sub influenta partidelor politice. Violenta este iarasi prezenta, majoritatea concertelor de Oi! se termina cu batai, incidentul de la Southall este catalogat drept "revolta", atat de mare a fost amploarea violentelor care au cuprins doua cartiere londoneze. Acest incident a pus capat muzicii Oi!, presa sa grabit sa arunce cu ce e mai rau in acest stil de muzica si multe trupe au trebuit sa stea in underground sau sa cantate sub alte nume. Sunt reprezentative trupe ca: The Oppressed, The Business, Sham69, Cock Sparrer, Blitz, Last Resort.

Perioada 1987-1995

Aceasta perioada este cea a anti-rasismului. In 1987 la New York apare un nou gen de skinheads, skinheads anti-rasisti sau S.H.A.R.P. (skinheads imporiva prejudecatilor rasiale in engleza). Acest nou tip se va raspandi foarte rapid si in curand majoritatea skinheads poarta simbolul S.H.A.R.P.: o casca de luptator troian. Roddy Moreno, solistul formatiie Oppressed va aduce acest simbol in Europa. Aparitia S.H.A.R.P. va reusi oarecum sa indrepte imaginea despre skinheads, reusesc sa aiba o anumita reactie a mass-media si mitul cum ca skinheads sunt rasisti dispare. Din pacate in anii 90' miscarea S.H.A.R.P. este tot mai atrasa de miscarile politice de stanga ceea ce face ca in America si Canada sa isi piarda importanta printre skinheads care prefera sa ramana apolitici. Skinheads din aceasta perioada adopta muzica N.Y.H.C. (New York Hardcore), formatii ca 7 Seconds, Warzone si Agnostic Front. In Europa este la moda printre skinheads muzica 2 Tone, o continuare a muzicii ska, cu trupe ca The Specials, Inspecter7, Madness, Bad Manners.
Skinheads Against Racial Prejudice (SHARP) este o miscare conceputa initial pentru a combate aceasta parere preconceputa a mass-media, si care a avut un oarecare succes in diverse zone. Desigur, de la aparitia sa, presa a fost mai dispusa sa acorde drept la replica si skinheads-ilor non-rasisti, dar totul e doar o picatura intr-un ocean comparat cu atentia negativa care se indreapta catre skinheads. Si chiar atunci cand este vorba de skinheads non-rasisti, se povesteste despre aceleasi prostii. Aceasta a dus la deziluzionarea skinheads-ilor de a lua orice contact cu presa din mainstream, si din ce in ce mai multi skinheads non-rasisti si anti-rasisti cred ca nu are nici un rost sa explice actiunile lor niciunui jurnalist sau nimanui altciuva. Nimeni nu se asteapta sa vada niste ziaristi care ies pe strada purtand tricouri cu "Journalists Against Racial Prejudice" scris pe piept. Deci de ce ar face skinheads asa ceva? Mai mult, foarte putini skinheads traiesc pentru politica. Si acei skinheads care sunt fideli unei cauze politice sau alteia, inca mai au o viata separata de politica. Daca nu, inseamna ca sunt niste ratati. Dar pentru presa, principalul interes al skinheads este desigur politica.
Acest unic punct de vedere al problemei, nu poate sa prezinte intreaga imagine, dar mass-media continua cu investigatiile sale pe aceasta tema. Si SHARP au cazut in capcana intinsa de presa cu privire la obsesia pentru politica. Daca afirmi ca esti SHARP, jurnalistul isi inchipuie ca fiind impotriva fasciscmului trebuie neaparat sa fii membru al unui partid de stanga. Unii skinheads SHARP sunt intr-adevar de stanga, si unii chiar au incercat sa se foloseasca de SHARP in scop politic, dar fondatorii miscarii nu au avut niciodata o asemenea intentie. Logo-ul original al SHARP avea steagul american pe fundal, pentru a arata "madria fara intoleranta". Multa lume vede SHARP ca fiind o miscare politica, dar nu s-a dorit niciodata sa devina asa. Pur si simplu vroiam sa aratam lumii ca suntem anti-fascisti.

Anii 90'

In aceasta perioada majoritatea skinheads sunt apolitici, se orienteaza mai mult spre muzica, apar trupa noi ca Anti-Heros, Iron Cross, Stormwatch, Templars, Dropkick Murphys, Niblick Henbane si Patriot. Partidele de extrema dreapta se dezic de subcultura skinheads deoarece acestia inca au un renume prost in mass-media. Liderul National Front din Anglia declara: "cand o sa ajungem la putere skinheads or sa fie exterminati primii". Nici o subcultura a tinerilor nu se va dezvolat intr-un regim fascist, comunist, dictatorial, totalitar. Amintiva cum pe vremea lui Ceausescu daca aveai par lung erai dus cu forta la tuns sau daca erai chel te inchideau pentru ca esti fascist... Amintiva cum pe vremea lui Hitler singura muzica permisa era cea militara si dansul era interzis. Asa a-ti vrea sa traiti?
In anii 90' apare un nou gen de skinheads, mai ales in Canada si nordul S.U.A.: R.A.S.H. - red and anarchists skinheads. Acum skinheads cad in cealalta extrema, cea de stanga, si partidele comuniste si socialiste incearca sa profite, dar numarul R.A.S.H. ramane mic in comparatie cu skinheads apolitici. In aceasta perioada apar si multe trupe de Oi! noi.

Perioada 2000-2006

Incepand de acum 5-6 ani se constata un interes tot mai mare pentru subcultura skinheads, apar skinheads in aproape toate regiunile globului. Acum sunt recunoscuti skinheads din Malaezia si Japonia. In Malaezia se estimeaza ca ar fi peste 5 000 de skinheads iar in Japonia sunt mai multe trupe de skinheads decat in toata Europa. Sunt destul de raspanditi si in estul Europei, dupa caderea comunismului, mai ales in Polonia si Cehia. Mai nou si in Ungaria, care numara acum peste 200 de skinheads anti-rasisti. Din pacate in tari precum Rusia si Polonia, tari care au suferit mult in timpul ocupatiei naziste, majoritaea skinheads sunt neo-nazisti. In Romania se poate vorbi despre subcultura a skinheads. In 2003 a aparut un documentar foarte bun despre subcultura skinheads, Skinhead Attitude, printre putinele care prezinta adevarul. Au aparut foarte multe trupe noi: Runnin Riot, Deadend Kids, HardSkins, The Prowlers, Skinflicts, Lower Class Brats, The Boils, Loikaemie, Smegma.