Pledoaria unei femei la procesul lui Don Juan

Onorati domni!
V-as ruga sa-mi ingaduiti, mai intai, sa va explic motivul care m-a adus la acest proces. Caci vreau sa va scutesc de niste banuieli inutile. Cam stiu ce au barbatii in cap, asa ca prefer sa va rog sa nu ma suspectati de ganduri ascunse. Va asigur, domnilor, ca nu ma numar printre cele 1.003 femei care, potrivit legendei, au fost seduse si abandonate de Don Juan. N-am venit, deci, sa ma plang ori sa ma razbun. Cel mult, as putea recunoaste ca, intr-o vreme, m-am numarat si eu printre femeile care, visandu-l si asteptandu-l pe Don Juan, si-au format despre dragoste niste idei de gaste romantice. Dar asta e problema mea. N-are legatura cu ceea ce doresc sa va spun.
Va previn, domnilor, ca n-o sa va placa tot ce veti auzi de la mine. Ascultati-ma, t
otusi, cu calm. Si n-o sa va para rau. Veti auzi de la mine ceea ce nu va spun sotiile si amantele dumneavoastra pentru a va menaja.
Inainte de a veni aici, am rascolit multe saptamani prin arhive si biblioteci, pentru a fi sigura ca nu gresesc. Am cautat sa gasesc un cat de mic
repros facut de vreo femeie lui Don Juan, fie si sub forma unui bilet parfumat varat in buzunar Seducatorului, in timp ce el se barbierea in baie, pregatindu-se de plecare. Ei bine, n-am gasit nimic. Absolut nimic. Femeile au fost foarte discrete, n-au vorbit niciodata despre Don Juan. In schimb, bibliotecile gem de opinii ale barbatilor. Dovada ca n-a fost inclusa printre juratii acestui proces nicio femeie! Or, onorati domni, am venit sa va atrag atentia ca sotiile, amantele si fiicele dumneavoastra gandesc ca mine, nu ca dumneavoastra. Nu v-au spus-o din delicatete sau, poate, au intuit, ca si mine, ca era inutil. Pentru ca femeile, va anunt, nu-l judeca pe Don Juan. Se multumesc sa-l inteleaga. Isi amintesc de el sau il asteapta.

Imi dau seama, evident, ca ma aflu intr-o situatie ingrata. Ati fi prefera
t, fireste, ca in locul meu sa fie o victima a lui Don Juan, ca sa puteti da, in baza marturiei ei, un verdict care sa va satisfaca. Deoarece ati venit la acest proces, nu ma indoiesc, plini de prejudecati barbatesti la care nu sunteti dispusi sa renuntati usor. De altfel, sincera sa fiu, nu stiu ce veti intelege din ceea ce voi spune eu. Sau, mai exact, ce veti dori sa intelegeti.
Dar de ce v-as face, oare, o vina din asta? Nu e nevoie, sper, sa va dezvalui cati soti incornorati au vrut sa-l provoace la duel pe Don Juan ori sa-l injunghie pe o strada mai dosnica. Si cati amanti cu mai putin noroc i-au purtat pica
Incercati sa fiti sinceri, onorati domni. Care dintre dumneavoastra ar refuza sa aiba succesul la femei de care s-a bucurat Don Juan? Vad ca taceti. In schimb, nu va dati inapoi sa-l incarcati cu pacate, vrand sa jucati comedia sotului fidel sau a amantului statornic. Ziceti ca Don Juan este un obsedat sexual, un desfranat, un maniac al seductiilor, un nerusinat, care-si permite sa puna in centrul ideilor despre viata un pat, sfidand si cerul, un escroc al aventurilor amoroase. L-ati ingropat in teorii calomnioase. Si nu v-a trecut niciodata prin minte sa va interesati, macar din curiozitate, ce parere are o femeie despre el. Spune-ti-mi, ati intalnit printre denigratorii lui Don Juan vreo femeie? Mi-ati putea da un singur exemplu din care sa rezulte ca femeile s-au pronuntat, o data, si ele in legatura cu Don Juan? Observ ca taceti in continuare. Femeile v-au lasat pe dumneavoastra, barbatii, sa-l judecati in fel si chip. Ele au avut - si au - alta treaba. Sa-l viseze sau sa-l regrete. Eu su
nt, cred, prima femeie care-si ingaduie sa rupa tacerea.

Daca va face placere, pot accepta ca, in destule imprejurari, Don Juan s-a purtat, intr-adevar, ca un porc. Dar as vrea sa va ajut sa pricepeti, daca sunteti dispusi sa faceti un asemenea efort, ca acest porc reprezinta pentru noi, femeile, mai mult decat o fidelitate searbada si altceva decat minciunile jalnice pe care le indruga barbatii obisnuiti cand se intorc acasa de la o amanta. E nevoie, oare, sa va spun eu cum arata cele mai multe divorturi? Sau sa va explic ce ati facut din destule femei? Niste fiinte care, dupa ce au dormit multi ani langa un barbat, i-ar da cu ceva in cap intr-o zi. Oricat ar fi de porc, el a lasat in urma lui numai regrete. Caci noi, femeile, am dorit intotdeauna sa fim mintite frumos.
Apoi, v-ati intrebat, oare, vreodata cate femei, acrite de o
viata anosta, au fost fericite sa petreaca o noapte cu Don Juan? Nu v-ati intrebat, as putea sa jur. Dar, furiosi ca vi s-au pus coarne sau gelosi pe succesele lui Don Juan, l-ati coplesit cu rautati. Gresesc cumva? Pana si barbatii cuminti, casnici au, probabil, pentru Don Juan o sincera antipatie. Lipsita de aventuri, viata lor li se pare terna, banala, cand o compara cu cea a celui pe care-l judecati dumneavoastra. Exista, neindoielnic, o solidaritate barbateasca tacita, impotriva lui; o solidaritate care pe noi, femeile, ne face sa zambim.

Inteleg, onorati domni, ce va supara la Don Juan. El nu are nevoie, ca dumneavoastra, de eforturi indelungate pentru a cuceri o femeie. El nu trebuie decat sa intinda mana. Victimele ii cad singure in brate. O asemenea impertinenta nu va poate lasa indiferenti, nu-i asa? Barbatii nu i-au iertat-o niciodata. Si as vrea sa precizez: toti barbatii. Sfintii nu i-au iertat lui Don Juan depravarea. Depravatii nu i-au iertat succesele, fiindca erau mai mari decat ale lor. Iar acei dintre dumneavoastra care nu sunteti nici sfinti, nici depravati nu i-ati iertat ca si-a permis sa fie si ner
usinat, si iubit.

Probabil va supara ce va spun. Barbatilor nu le place sa le spui in fata ce crezi despre ei. Au nevoie sa fie laudati, chiar cand nu merita, si sa li se dea impresia ca omenirea depinde de ei, chiar cand sunt niste ratati.
Ei bine, sper sa nu va surprinda ceea ce voi declara acum. Poate nu barbatii sunt de vina pentru toate degradarile dragostei, ci sperantele exagerate pe care ni le-am pus noi, femeile, in ei! Daca nu suntem curve, dumneavoastra, barbatii, ne credeti niste gaste visatoare care abia asteapta sa fie mintite.

Si, uneori, chiar asa ne comportam, din pacate. Preferam sa-l auzim pe Don Juan indrugand minciuni frumoase decat sa ascultam sforaitul unui barbat pentru care nu suntem decat niste servitoare, bune sa stea cu masa pregatita si sa ne supunem cand intinde mana spre noi. Minciunile lui Don Juan ne scot din mediocritatea fada la care ne obligati dumneavoastra.
In ce ma priveste, v-am spus ca nu l-am intalnit niciodata pe Don Juan. Dar, multa vreme, am fost destul de proasta pentru a crede in minuni. Ma emotionau povestile de dragoste pe care le aflam din carti la fel de mult ca noptile de vara in care nu puteam adormi din pricina mirosurilor. Le dispretuiam si atunci, cum le dispretuiesc si acum, pe feministe, convinsa fiind ca ele nu fac decat sa incurajeze mizoginismul si sa transforme sexul in politica. Eu n-am simtit nevoia sa ma bat pentru drepturile femeilor. M-a interesat un singur drept, si acela doar in legatura cu mine. Dreptul la dragoste. Sunt egoista, ce vreti? Numai ca n-am putut iubi niciodata un barbat pe care-l simteam inferior mie. Am simtit nevoia sa admir pentru a ma darui.

Sa va spun o mica poveste, onorati domni. Am cunoscut, candva, un barbat inalt, slab si cumsecade, care traia impreuna cu mama sa, o batrana grasa, astmatica si binevoitoare, care-l adora. Era foarte priceput in meseria lui si serios, dar foarte neajutorat in relatiile cu femeile. M-a intrebat intr-o zi de ce credeam ca-l parasise sotia. Ce-i lipsise? Imi venea sa-i spun: "Prostule, femeile n-au nevoie de un mototol ca tine". Dar n-am vrut sa-l jignesc. I-am zis doar atat: "Femeile cauta la barbati ocrotirea". M-a privit cu niste ochi aposi, blanzi si vulnerabili. "Da?" "Da". Ar fi trebuit sa nascocesc ceva, sa-i ofer o explicatie mai buna. N-am gasit nimic mai potrivit. Din aceeasi teama de a nu ofensa, am ingaimat ceva confuz cand mama lui aproa
pe m-a implorat sa ma marit cu el. Cum stiti, se vorbeste in bataie de joc despre fetele batrane, dar flacaii batrani si molai sunt si mai de plans, credeti-ma. Acestia dorm singuri chiar langa o femeie. Barbatul de care va vorbesc s-ar fi dat si peste cap de dragul meu si se agata, umil, de orice pretext ca sa ma vada cat mai des. Imi lipsea ceva? Umbla prin tot orasul ca sa-l gaseasca. Mi se strica broasca de la usa? Venea si mi-o repara. Dar ce puteam face, onorati domni, daca nu-l iubeam? Femeia vrea langa ea un barbat pe care sa-l poata pretui cat de cat. Altminteri are impresia ca se injoseste. Cel putin asa judec eu. Barbatii, onorati domni, nu pricep decat foarte rar ca femeia este o fiinta curioasa. Nu-i place sa fie sclava decat daca isi leaga singura lanturile. Daca altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revolta, sufera sau se ofileste. Nu se poate simti fericita in robie decat daca a vrut.
Iata, onorati domni, cum arata contrariul lui Don Juan. Acum veti intelege mai bine, poate, de ce s-au aruncat atatea femei in bratele celui care nu va da pace de cand a devenit "mit". Dupa ce te-ai plictisit de barbati mediocri, stersi si plicticosi, e mare ispita sa te lasi in voia unor vorbe frumoase pe care ti le sopteste la ureche un barbat atragator, chiar daca banuiesti ca ele sunt mincinoase.

Unii ma invidiaza, onorati domni, pentru tineretea mea. Acestora imi vine sa le strig: "Pentru Dumnezeu, sunt mai batrana decat voi. Nu va luati dupa aparente. Eu sunt ca o ruina stralucitoare. Pot sa stralucesc fizic, si o fac, recunosc, din orgoliu, dar pe dinauntru sunt o ruina". Am ajuns, sufleteste, o ruina fiindca am visat o dragoste mare, frumoasa si n-am avut parte decat de mici simulacre. M-am lamurit ca barbatii te dezamagesc la primul colt de strada daca au ocazia. Cel putin Don Juan nu e ipocrit. El e un barbat serios. Nu promite nimic, in afara de o noapte de dragoste. Si se tine de cuvant. Le face fericite pe victimele sale, dupa care dispare asa cum a venit.
In schimb, ce sa zicem despre barbatii care, venind de la amante, se prefac ca-i doare capul? Saracii de ei, au migrene! Caci nu-i usor sa se imparta intre patul oficial si alte paturi. In comparatie cu sinceritatea brutala a lui Don Juan, pe care dumneavoastra nu va dati inapoi s-o barfiti, barbatii joaca o comedie ieftina. Sau cel putin asa au procedat barbatii pe care i-am cunoscut eu.
De aceea il respect pe Don Juan, onorati domni. Niciuna din femeile pe care le-a imbratisat el nu va povesti ceea ce se aude, de obicei, la procesele de divort sau in casniciile unde sotii ajung sa se uite unul la altul cu ura.
Din pacate, onorati domni, traim intr-o lume in care viata fiecaruia depinde de altii. Nu e de ajuns sa visezi. Mai trebuie sa nu vina cineva care sa te azvarle intr-o cocina. Idealismul nu valoreaza doi bani, credeti-ma, daca n-ai si putin noroc. Or, eu n-am avut. Si nimeni n-a banuit ca, sub masca mandriei mele, o proasta astepta sa fie trasa pe sfoara. Ce-i drept, am fost si eu de vina.

Din felul in care va uitati la mine, deduc ca sunteti nelamuriti. Va imaginati, cumva, ca sunt multe femeile dispuse sa renunte la o noapte de dragoste pentru niste principii uscate si utile filosofilor? Daca ganditi asa, n-aveti nicio sansa sa intelegeti miza acestui proces.
Se pare ca barbatii se cred inteligenti cand spun ca, pentru Don Juan, nu exista "iubire", ci "iubite". Ei nu-si dau seama ca orice femeie vrea sa fie iubita pentru ea insasi, nu fiindca exista "iubire" pe lume. Daca va intereseaza ce cred eu, ca femeie, va pot marturisi, domnilor, ca visul meu a fost unul foarte banal. Am visat sa pot imbatrani langa un barbat pe care sa-l iubesc si pentru ridurile lui, cum
l-am iubit pentru elanurile lui. Mi-am dorit o casa frumoasa si sa am copii. Or, pe Don Juan nu mi-l pot inchipui casnic, iesind duminica la plimbare cu consoarta si spaland impreuna cu ea vasele.

Don Juan nu lasa amintiri urate in urma lui, cand isi ia talpasita, deoarece femeia cu care a petrecut o noapte de dragoste n-a apucat sa se deprinda cu el. Pe cand un barbat de care te-ai legat prin nenumarate nimicuri te raneste in momentul cand pleaca. Si, uneori, rana nu se mai vindeca. Dar, la urma urmei, ce stiti dumneavoastra despre dragoste? Barbatilor nu le place decat sa le canti in struna si sa te transformi in obiect. Daca n-o faci, se plictisesc si te tradeaza. Cauta pe alta care intelege mai repede ce vor ei.

Noi femeile am dorit sa traim iubirea, nu sa emitem teorii despre ea. De ce i-am reprosa, ca dumneavoastra, ca e egoist? Daca Don Juan n-ar fi egoist, domnilor, ar incepe sa aiba amintiri! Cum am eu. Si mai e nevoie sa va spun ca amintirile iti pot otravi viata. Si, va repet, Don Juan nu le promite femeilor lun
a de pe cer. Le fagaduieste, doar, o noapte de dragoste, dupa care le va spune: "Imi pare rau, s-a terminat". Si pleaca inainte ca dragostea sa se uzeze, inainte de a se ajunge la reprosuri, la scandaluri. Nu veti gasi o singura femeie, din cele 1.003 victime ale lui Don Juan, care sa exclame ca in tribunalele unde se judeca divorturi: "Bine c-am scapat de el! Nu mai puteam sa-l suport!". Dimpotriva, onorati domni, cel caruia i-ati intentat acest proces lasa in urma lui numai pareri de rau.

Poate ca femeile gresesc, domnilor, oferindu-le barbatilor mai mult decat pot ei sa primeasca. Ar fi mai bine, probabil, sa le oferim doar jumatate, ca sa-i obligam sa cucereasca ei cealalta jumatate.
In ceea ce ma priveste, am fost destul de proasta pentru a crede in minuni. Cand eram eleva, ma emotionau povestile de dragoste pe care le aflam din carti sau filme. Ma emotionau la fel de mult ca noptile de vara in ca
re nu puteam dormi din pricina mirosurilor. Mai tarziu, m-am lamurit ca barbatii te tradeaza la primul colt de strada, daca au ocazia. La ce mi-a folosit ca am avut idealuri? Idealismul nu valoreaza doi bani, dupa parerea mea, daca n-ai si putin noroc.
Cel putin, Don Juan nu e un ipocrit. El nu vine cu o lumanare, ca sa intinda degetele in flacara pentru a-ti jura dragoste vesnica. Nu promite decat o partida de sex. Dupa care pleaca asa cum a venit. La el totul se petrece pe fata, de ce l-ar detesta, asadar, femeile? Detestam barbatii care ne fac sa nu ne mai putem apropia de alt barbat! Barbatii care ne cred niste visatoare proaste, daca nu suntem curve. Sau care ne considera bune doar ca sa fim servitoarele lor. Nu veti gasi nicio femeie care sa va spuna ca minciunile lui Don Juan pot fi comparate cu sforaitul barbatilor care isi amintesc ca existam doar cand intind mana spre noi.

Si as vrea sa va mai spun ceva, onorati domni. Aflati ca o femeie adevarata e o fiinta curioasa. Nu-i place sa fie sclava decat daca isi leaga singura lanturile. Cand altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revolta, sufera
sau se ofileste. Ea nu se poate simti fericita in robie decat daca a vrut. Eu nici batuta cu biciul n-as fi stat langa un barbat care nu mi-ar fi trezit niciun interes. Si nu e nevoie, sper, sa va spun eu ca sunt destui barbati care dorm singuri chiar langa o femeie.

V-am ascuns, totusi, ceva. Pentru a fi sincera pana la capat, va povestesc si acest episod, chiar daca n-are legatura cu procesul.
Intr-o zi, am simtit o durere ascutita sub sanul stang. M-am speriat si m-am dus la doctor. El m-a consultat si m-a trimis sa-mi fac niste analize. Dar, in loc sa pornesc spre laborator, m-am dus la gara, m-am suit in tren si am plecat la mare. Trec peste amanuntele calatoriei, mai ales ca totul s-a petrecut ca intr-un vis. Mi-am lasat poseta in camera, la hotel si m-am indreptat spre tarm. Care era pustiu, fiindca nu incepuse inca sezonul. Marea avea o culoare care ezita intre verde si albastru, iar in larg batea in violet inchis. Atinsesem, cred, partea cea mai de jos a oboselii, dar eram linistita.
Am trecut si pe langa o biserica. Era incuiata, n-am putut sa intru. Plecand mai departe, m-am gandit ca, oricum, n-as fi stiut ce sa-l rog pe Dumnezeu. Ce sa-mi dea? Fericire? Dumnezeu nu face pe nimeni fericit sau nefericit. Fericirea ti-o poate da numai un om. Liniste? Ce sa fac cu linistea? Linistea e folositoare cand mai ai si ceva langa ea. Un punct de sprijin. Or, mie tocmai asta imi lipsea. In timp ce mergeam, am simtit din nou o durere, ca un junghi, sub sanul stang. Ce idioata sunt, mi-am zis. In loc sa-mi fac analizele si sa ma lamuresc cum stau cu sanatatea, ma pedepsisem venind la mare, cu toate ca jurasem sa mi-o scot din minte.
Cred ca am umblat cateva ceasuri pe tarm, fara sa fiu atenta la ce era in jurul meu. Banuiesc ca, daca as fi intalnit pe cine
va care m-ar fi intrebat ce cautam, n-as fi stiut ce sa-i raspund. As fi luat-o la fuga, riscand sa par o nebuna. Undeva am citit ca, pentru a intelege un lucru, trebuie sa incerci sa-l ignori. Daca te incapatanezi sa te gandesti numai la el iti scapa. Ce prostii se pot scrie, uneori! Eu incercasem sa ma ignor pe mine insami fugind la mare, dar mirosul intepator de alge imi amintea ca am fost vie candva!
Intr-un tarziu, m-am oprit sa ma odihnesc. Cerul era albastru, fara nicio scama de nor. M-am intins pe fasia de nisip cea mai apropiata de mare si, in clipa aceea, am simtit ca nu mai eram datoare nimanui cu nimic. M-am gandit ca mi-ar fi placut sa am undeva, pe acel tarm, o baraca. Sa ma scol dimi-neata auzind marea, sa ies si sa merg pe nisip desculta, iar valurile sa stearga urmele in spatele meu. Sa traiesc printre pietre cenusii si maracini infloriti, fara sa astept nimic. Imi ziceam ca e mai simplu sa traiesc fara amintiri. Ai la dispozitie o viata goala pe care o umpli cum iti place.

Presupun ca am si atipit, dogorita de soarele dupa-amiezii. M-am revazut imbracata in prima mea rochie. O rochie lunga, roz, cu dantela. Eram slaba, cu ochelari prea seriosi, iar aceasta accentua contrastul cu rozul rochiei. Dar eram fericita. Sau, mai exact, credeam in fericire.

Va vad nedumeriti. Va gara
ntez, domnilor, ca sunt in toate mintile. V-am povestit despre strania mea intoarcere la mare dintr-un singur motiv. Am vrut sa va rog sa reflectati, inainte de a da un verdict, la un adevar cat se poate de banal. Uneori, domnilor, e nevoie de un motiv temeinic pentru a continua sa traiesti. Daca nu-l gasesti, trebuie sa inventezi unul. Acum pricepeti de ce nimeni nu stie cum a sfarsit Don Juan? Si ca singura certitudine e ca n-a apucat sa imbatraneasca? Tainele nu imbatranesc, domnilor. Si lasati-le sa ramana ceea ce sunt: niste taine. Daca scormoniti prea mult prin legendele lui Don Juan, nu veti gasi decat un pat oarecare. Credeti ca merita efortul? Orice femeie adevarata va va spune ceea ce recunosc eu acum. Ca nu barbatii sunt de vina pentru dereglarile dragostei, ci sperantele pe care ni le-am pus noi, femeile, in ei.


10 comments:

Lucas Ribeiro said...

Visit my Blog back


http://skinnysfromhell.blogspot.com/

Anonymous said...

Salutare,

imi place blogul tau si am sa-l introduc in lista mea de link exchange. daca doresti, poti sa folosesti si tu de pe site-ul meu cateva aplicatii interesante: generatorul automat de link scurt (asta este gadget certificat gooole), codul qr generat automat al fiecarei al unei pagini in care il pui, sau pr-ul generat grafic pentru blogul tau.

Intra pe http://wikitools.ro pentru a-ti alege ce aplicatii iti plac si a vedea conditiile de link exchange, care ne vor aduce la aman2 mai mult trafic.

Multa bafta

Pacman said...

Pe scurt, am tot a vrut sa fie fair-play cu Pacman, dar el este de multe ori mai destept. Acesta este motivul pentru care jocul si vom încerca sa-l prinde.

marul said...

lunga :))

GD said...

Trebuie sa-ti spun draga prietena(daca-mi permiti sa-ti spun asa) ca nu am mai citit de mult un asa bun eseu(sper ca pot sa- numesc asa)si o asa buna argumentare in favoarea celui mai faimos(si minuat) amant din toate timpurile.Da-mi,de asemenea,voie sa-ti mai zic ca sunt perfect de acord cu tine.Noi,femeile ne dorim si ne vom dori intotdeauna un amant,care sa vina,sa ne bucure pentru o noapte(noapte,care ar deveni cu siguranta cea mai frumoasa din toate pe care le-am trai),dupa care sa dispara asa cum a venit,din neant.Barbatii,partenerii nostri(de zi cu zi,ca sa zic asa) ar trebui sa inteleaga ca ne dorim ca macar din cand in cand sa se transforme,chiar si pentru o noapte in Don Juan si sa uite de propria lor satisfactie in favoarea placerii noastre.Ar fi insa capabili sa faca asta?

GD said...

Trebuie sa-ti spun draga prietena(daca-mi permiti sa-ti spun asa) ca nu am mai citit de mult un asa bun eseu(sper ca pot sa- numesc asa)si o asa buna argumentare in favoarea celui mai faimos(si minuat) amant din toate timpurile.Da-mi,de asemenea,voie sa-ti mai zic ca sunt perfect de acord cu tine.Noi,femeile ne dorim si ne vom dori intotdeauna un amant,care sa vina,sa ne bucure pentru o noapte(noapte,care ar deveni cu siguranta cea mai frumoasa din toate pe care le-am trai),dupa care sa dispara asa cum a venit,din neant.Barbatii,partenerii nostri(de zi cu zi,ca sa zic asa) ar trebui sa inteleaga ca ne dorim ca macar din cand in cand sa se transforme,chiar si pentru o noapte in Don Juan si sa uite de propria lor satisfactie in favoarea placerii noastre.Ar fi insa capabili sa faca asta?

Radu Botta said...

ma intreb cum ar fi sunat pledoaria lui la procesul ei. in definitiv despre asta este vorba in istoria noastra nationala mai mult sau mai putin discreta, unde miturile sunt intoarse si nu te poti ascunde.

Aerografie Ro said...

Salut!

Dacă îți place arta și vrei să susții talentul din țara noastră îți propun o colaborare. Sunt administratorul siteului aerografie.ro și îți ofer să facem un schimb de articole și linkuri între blogurile noastre.
Pentru a afla mai multe detalii despre oferta mea, intră pe linkul:
http://aerografie.ro/pages/schimb-de-linkuri

Adrian Moisa,
Y!mess: aerografie_ro

Anonymous said...

George, lasa femeia sa scrie pledoaria.

roby said...

Foarte interesant blogul tau chiar m ai facut atat de curioasa incat am citit mai multe posturi bravo!

Total Pageviews

There was an error in this gadget